Basic HTML Version
PRIMUL PILOT DE ÎNCERCARE CĂZUT
LA DATORIE
La Arad se puseseră bazele unei fabrici
care să producă avioane. Orientarea se
dovedise bună, deoarece fabrica „ASTRA”, mai
înainte de război, construise vagoane, auto-
mobilele „Marta”, motoarele de avioane
„Marta-Benz” de 240 CP, precum și alte pro-
duse industriale. În acea fabrică, ing. Stanislav
Șeșevschi, născut la Craiova, a proiectat și a
executat din iniţiativă particulară, fără sprijinul
statului, prototipul unui avion care era în
totalitate românesc, deoarece atât celula cât
și motorul fuseseră executate la Arad. A fost
dat la zbor în vara anului 1923. Legat de
aceasta, inginerul Radu Onciu, constructor de
avioane, scria în revista „Sport și tehnică”
nr. 5/1965: „
...De fapt, secţia nu era decât un
mic atelier și un birou de proiectare pe lângă
fabrica de vagoane. Ca specialiști lucrau aici
șase ingineri, sub îndrumarea constructorului
Șeșevschi. Primul aparat realizat a fost, aș
putea spune, o creaţie a colectivului; fiecare
ne-am adus contribuţia la proiectarea lui prin
soluţii și idei inspirate din construcţiile aviatice
ale vremii. Avionul a purtat numele lui
Șeșevschi. Pilotul care l-a încercat a fost lt. Sava,
care după efectuarea zborurilor de omologare
a dus avionul la București, transportând,
în a doua carlingă, un pasager. Acest pasager
eram eu
”.
În afara zborurilor de încercare Ioan Sava
l-amai purtat încă o dată de la Arad la Bucureşti
şi înapoi, şi apoi de la Bucureşti la Galaţi, de
acolo la Tecuci şi Iaşi, de unde l-a adus într-un
zbor direct la Bucureşti. Toate au fost zboruri
de studiu, deoarece pe fiecare din aceste
aerodromuri s-au făcut schimburi de păreri cu
piloţii care îl zburaseră cu acea ocazie şi care
l-au apreciat ca pe o construcţie reuşită, având
calităţi comparabile cu cele ale avioanelor
străine.
Cu toate acestea, avionul „Astra-Șeșevschi”
nu a fost acceptat pentru producţia de serie.
Realizatorii au primit totuși un premiu din
partea statului, iar fabrica o comandă de 25
avioane „Proto 1” după proiectele lui Ştefan
Protopopescu. Acesta reușise „să obţină
dotarea aviaţiei noastre cu avioane românești,
pentru că se bucura de prestigiu, datorită
titlurilor sale tehnice, activităţii sale în aviaţia
militară și funcţiilor de conducere și răspun-
dere pe care le-a avut...”.
Datorită în mare parte capacităţii organi-
zatorice a celui ce fusese comandantul eroi-
cului Grup 2 Aeronautic în luptele de la
Mărășești, vestitul aviator Andrei Popovici,
șeful primelor serii de zburători la noi, pe
atunci directorul acelei prime fabrici de avi-
oane din România, a colaboratorilor săi, pro-
ducţia a demarat cu mult curaj, mai ales că la
Arad se valori ca totuși o experienţă. Într-un
timp destul de scurt, pentru un început de
fabricaţie aeronautică pe fondul lipsurilor de
după cel Dintâi Război Mondial, în prima
jumătate a anului 1924, avionul „Proto 1” cap
de serie a fost gata și încercat în zbor de Ioan
Sava.
Avionul s-a comportat bine chiar și în
evoluţiile acrobatice, deși nu avea această
destinaţie. La scurt timp a urmat al doilea avion
din serie. De data aceasta însă, în timpul unui
zbor executat la 21 iunie 1924, aparatul s-a
rupt în aer, prăbușindu-se în râul Mureș.
Tragicul accident a pus capăt vieţii tăcutului
dar capabilului locotenent aviator Ioan Sava,
care a devenit astfel primul căzut dintre cei
care prin priceperea, îndrăzneala, pasiunea și
riscul lor aveau să certi ce cu „BUN PENTRU
ZBOR” ecare avion românesc, ecare avion
construit în viitor.
Din cele găsite în plicul sigilat, păstrat
alături de ale celorlalţi aviatori în casa de er
a unităţii, așa cum se obișnuia în acele vremuri
de mai puţină siguranţă tehnică, la Ioan Sava,
printre altele, s-au găsit așternute pe hârtie
gânduri pentru cei rămași și desigur ultima-i
dorinţă. Redăm mai jos un fragment din
aceasta, tocmai pentru a avea o imagine cât
mai reală a aceluia care și-a sacri cat viaţa
pentru ca spiritul și inventivitatea tehnică să
triumfe în aviaţia românească: „
... De moarte
numi-a fost teamă niciodată, totuşi regret viaţa
pentru puţinele plăceri ce mi-a dat şi mai ales
pentru plăcerea zborului, pe care în lumea
cealaltă nu-l voi mai găsi!...Din camarazii
zburători amcăutat să scot numai aviatori buni,
dându-le tot ce experienţa m-a învăţat în
decursul anilor. N-am avut protejaţi şi n-am
duşmănit pe nimeni, ci i-am iubit pe toţi
deopotrivă.
Dacă fără să vreau am supărat totuși pe
cineva, îi rog să mă ierte, căci moartea trebuie
să împace totul. Pentruminenimic! Doar avioane
multe, multe, care să zbârnâie deasupra mea,
până ce voi acoperit cu ţărână!...
”
.
Dar la înmormântarea lui Ioan Sava ce a
avut loc în satul natal, nu a zburat niciun avion.
În schimb, sătenii împreună cu preotul i-au
așezat mormântul lângă intrarea în biserică,
ca unui adevărat erou.
Fragmente din comunicarea susţinută la
sesiunea determinată de aniversarea a 100 de
ani de aviaţie românească, la Școala de Aplicaţii
pentruForţeleAeriene
„
Aurel Vlaicu
”
, aerodromul
Bobocu, Buzău, 15-17 iunie 2010.
Autorul mulţumește pe această cale soţilor
Mircea și Angela-Romana IVĂNOIU din Brașov
care au descoperit și au transcris electronic o
sumă de scrisori personale (corespondenţă cu
familia) ale lui Ioan Sava din anii 1914-1923. În
acest fel s-a făcutmai multă lumină asupra unei
perioade prea puţin bogată în informaţii, am
putut completa portetul eroului transilvănean.
ISTORIE
CER SENIN
Nr. 1(148)
2017
w w w . r o a f . r o
50
|
INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE
Ioan Sava în carlinga
unui avion de luptă