Basic HTML Version
|
49
CER SENIN
Nr. 1 (148)
2017
w w w . r o a f . r o
INTEGRITY – COMMITMENT – TENACITY
PILOT ÎN ARMATA ROMÂNĂ
Cât timp a fost prizonier în Rusia, a între-
rupt corespondenţa cu sora sa și abia în 19
decembrie 1918, din București, reia șirul
veștilor cu cei din Ghijoasa, scriindu-le cât de
mult a suferit, dar „
Dumnezeu ne-a ajutat şi
suntemuna acum, toţi românii de laNistru până
la Tisa, o singură ţară, România Mare... În cele
5 luni cât am stat prizonier în Rusia am suferit
îngrozitor demult de la sălbaticii de ruşi. Hrana
era proastă, locuiam în bordeie friguroase şi ştii
ce iarnă amavut atunci. Am stat în Rusia 5 luni,
dar cum am ajuns acolo, am făcut cerere să u
primit voluntar înarmata română şi spre bucuria
mea cerereaa fost admisă ... Dinarmata română
nu am scris pentru a nu se a a de organele
austro-ungare că lupt de partea României şi să
nu se treacă la represalii pentru neamuri ... Ne-ar
con scat averea ...
”
.
După aproape două luni de reantrenare
pe avioanele din dotarea aviaţiei române, Ioan
Sava, un pilot de mare capacitate, care așa
cum spuneau până nu de mult puţinii lui
contemporani în viaţă, râdea foarte rar, făcând
întotdeauna dovada unei deosebite fermităţi,
a fost încadrat la Escadrila „Farman” nr. 5 din
Grupul 3 Aeronautic. În cadrul acesteia a luptat
alături de piloţi sau observatori ca Nae Iliescu-
Mitralieră, Iancu Dumitrescu, Ștefan Iliescu,
Aurel Păunescu, Gheorghe Cantacuzino, Raly
Ioanid ori Grigore Gafencu, viitorul politician.
Comanda escadrilei care era specializată în
executarea misiunilor de recunoaștere, a
reglajelor de tir sau observarea din aer a liniilor
frontului, o avea locotenentul Radu Irimescu,
venit dinmarină, ministrul și ambasadorul de
mai târziu.
SPECTACULOASE MISIUNI DE LUPTĂ
Prima misiune executată de Ioan Sava, de
data aceasta pentru ai săi, a avut loc la 30
august 1917. Atunci, pentru a îndeplini o
misiune de fotogra ere a liniilor inamice,
cerută cu insistenţă de cei din Comandament,
a fost nevoit să coboare sub plafonul norilor
care îi împiedicau vizibilitatea, expunându-se
astfel artileriei inamice. Misiunea de fotogra-
ere a liniei frontului inamic nu era dintre cele
mai ușoare, deoarece pilotul trebuia să ţină
avionul într-o linie de zbor cât mai dreaptă și
chiar fără prea multe mișcări laterale, ceea ce
obliga pe aviatori să devină ţinte ușoare
pentru artileriști, a căror precizie era mult mai
sporită la înălţimile ce variau sub 1000 m. Așa
că, obligat să zboare sub 1500 m altitudine,
artileria inamică a reușit să-i perforeze cu o
schijă casca de zbor, iar pe sublocotenentul
Constantin C. Pavelescu, care era observatorul
aerian, să-l rănească mortal cu o alta, care i-a
perforat catul.
Deși afectat de cele întâmplate, Ioan Sava
și-a continuat misiunile de luptă, zburând fără
încetare, chiar dacă vremea nu era cea mai
potrivită. Împreună cu sublocotenentul
Teodor Alimănescu, în 2 septembrie 1917, a
efectuat o altămisiune de fotogra ere a liniilor
amice și inamice între Mărășești și Varniţa.
Zburând între orele 17-18, au urcat la 2300 m,
parcurgând itinerarul Domnești-Străoanii de
Sus-Muncelul-Domnești. Dar timpul a fost
nefavorabil. Atunci au încercat să corecteze
tirul unor baterii de artilerie cu care au reușit
să ia legătura prin TFF, însă din nou au fost
împiedicaţi de nori. La întoarcerea spre
aerodrom, la vest de Panciu, au fost în atenţia
artileriei inamice care i-a însoţit cumai multe
salve de proiectile trase în direcţia lor.
Misiunea au repetat-o în ziua următoare,
folosind același traseu, când a trebuit să
sprijine reglajul Bateriei nr. 2 din Grupul
„Paplica”. Reglajul l-au făcut numai cu bateria
din Străoanii de Sus, cea din Mangalagiu
ne ind identi cată. Au fost nevoiţi să întrerupă
reglajul de 3 ori pentru a răspunde atacurilor
unui avion inamic Fokker, dar care, după
câteva schimburi de focuri cu mitralierele, se
pare că lovit, acesta a rupt lupta. A aterizat
precipitat în liniile trupelor sale, lipsindu-i pe
aviatorii noştri de o victorie, dorită de aceştia
cu multă ardoare, mai ales că trăseseră
su cient de multe gloanţe încât acesta să nu
fost lovit. Ei s-au întors cu urmele a patru
gloanţe ce trecuseră prin aeroplanul lor. Au
uitat de supărare numai seara pe la ora 18,
când au fost vizitaţi de M.S. Regina Maria,
căreia după onorurile respective I-au fost
prezentaţi o ţerii şi trupa, atât români, cât şi
francezi.
La 4 septembrie 1917, plutonierul Sava a
suţinut o altă luptă cu un avion de vânătoare
inamic, în timpul unui reglaj de artilerie.
Însă „
... după trei schimburi de focuri,
Fokkerul aterizeză deodată, după cât se pare,
lovit
”
.
Deși nu am avut tehnică pe măsura
abnegaţiei dovedite, în luna septembrie plt.
Ioan Sava a executat câteva zboruri și cu
sublocotenentul Constantin Nicolau, cel care
avea să devină importantul tehnician al avi-
aţiei române de după Primul Război Mondial,
și care în anul 1983 a publicat lucrarea „Proba
de foc”, un document memorialistic de primă
mână. Iată ce scria acesta la pagina 135,
referitor la Ioan Sava:
„
... Am zburat cu el în câteva rânduri şi am
încercat să-l înţeleg şi sămi-l apropii. Provenea
din armata Austro-Ungară şi venise în ţară cu
legiunea ardelenilor, foşti prizonieri în Rusia.
Discret, rezervat, aproape avar la vorbă, m-a
atras de cum l-amcunoscut. În zbor era curajos,
hotărât, cu o oarecare brutalitate înmanevrarea
avionului. Era foarte bun pilot de război.
Misiunile pe care le-am făcut cu el s-au
desfăşurat sub semnul calmului şi al siguranţei
depline ...
”
.
Cum s-a văzut, Ioan Sava și-a onorat
angajamentul, continuând să lupte cu multă
dăruire. Una dintre ele a fost cea din 16
septembrie 1917, când împreună cu acesta a
zburat în vederea reglajului tirului bateriei
3/8, Mortiere asupra obiectivului 81, însă din
cauza unei defecţiuni a aparatului de emisie
prin TFF, au fost nevoiţi s-o întrerupă.
Asemenea zboruri a mai executat Sava cu
Cezar Știubei, cu Ioanid și Cantacuzino.
Împreună cu sublocotenentul Teodor
Alimănescu, în 2 octombrie, au reglat loviturile
unei baterii ruse ce făcea parte din Brigada
a 13-a. Și aceasta în ciuda unui aeroplan
inamic, care, timp de aproape o oră și jumă-
tate, a încercat să-i atace pentru a le stânjeni
misiunea. Însă mitraliera mânuită bine de
observator l-a ţinut cât mai departe de zona
lor. Nici când i-a atacat, venindu-le din spate,
dinspre soare, nu a reușit să-i surprindă, fapt
pentru care pilotul inamic a renunţat la luptă.
Apoi, în 4 octombrie, împreună cu Ralea
Ioanid, a primit misiunea de a fotogra a
pentru Serviciul Geogra c al Armatei zona
Varniţa, a ată la inamic. Este drept că a avut
și situaţii mai puţin plăcute. Astfel, la Panciu,
în 11 noiembrie, în timpul unui alt reglaj al
tirului artileriei noastre, când „
fiind prins de
artileria antiaeriană inamică, are elicea spartă
de schije. Într-un calculat zbor planat,
zburătorul aterizează la Domneşti, unde
schimbă elicea şi porneşte din nou să-şi
îndeplinească misiunea ...
” .
Chiar pentru a doua zi se oferise să execute
omisiune specială, dar pe care nu amai apucat
s-o facă deoarece, între timp, situaţia inter-
naţională ne-a determinat să încheiem
armistiţiul cu Puterile Centrale ...
SITUAŢIA AVIATORILOR DUPĂ RĂZBOI
Odată cu încheierea ostilităţilor, pentru
Ioan Sava, a at atunci la Bârlad, ca și pentru
mulţi alţii, a sosit răsplata tuturor eforturilor
și sacrificiilor. A fost decorat cu Virtutea
Aeronautică și s-a activat în aeronautica
militară. Pentru a-l susţine, maiorul Andrei
Popovici, comandantul Grupului 2 Aeronautic,
în raportul său cu nr. 1417 din 10 mai 1918,
înaintat Direcţiei Aviaţiei din Ministerul de
Război, scria: „
Am onoarea a înainta cererea
de chemare temporară în activitatea de serviciu
a slt. de rezervă Sava Ioan de la Escadrila S-5.
Pilot neîntrecut, încercat în tot ce se poate
încerca, element serios, cult, foarte bine crescut,
face mare cinste corpului o ţeresc ... Posedă
cunoștinţele gradului său și a gradului imediat
superior...
”
.
După toate acestea a continuat să zboare
pe terenul de la Frunzeasca, unde alături de
vechile aparate Farman, atâtea câte mai
rămăseseră bune, se găseau avioane noi de
tip Sopwith, sosite cu mare greutate de la
aliaţi înainte ca o parte dintre ele să e oprite
de revoluţionarii bolșevici.
Se zbura puţin, din cauza condiţiilor
impuse de armistiţiu, care dădeau acordul
pentru zbor numai avioanelor din dotarea
școlii militare de la Tecuci. Cu toate că situaţia
României devenise destul de grea încă din
februarie 1918, când se acceptaseră, ca o
rezolvare provizorie, condiţiile guvernului
german legate de încheierea unei păci sepa-
rate, prin care, alături de multe altele se
impunea demobilizarea armatei, să păstram
legătura cu foștii aliaţi și cu Transilvania.
Așa am reușit ca imediat după pacea de
la București, semnată înmai 1918, să trimitem
un grup de 14 aviatori militari la Salonic unde,
pe câteva aerodromuri, se găseau avioane de
ultimul tip, folosite de Antantă pe frontul din
Apus. Printre cei trimiși acolo ca să înveţe a le
pilota atât pentru menţinerea antrenamen-
tului, cât și pentru a-i instrui pe cei de acasă,
în vederea reluării luptelor de eliberare a
întregii ţări, precum și a Transilvaniei, s-a a at
printre alţii și
Ioan Sava
.
ISTORIE