Basic HTML Version
Până şi pita, care a fost bunămai înainte, e atât
de rea acum, că abia o putemmânca...
”.
Din scrisoarea datată cu 3 ianuarie 1915
expediată din Fischamend, se pare că pregă-
tirea de zbor era avansată odată ce se a a
acolo pentru a lua în primire aeroplanele de
care aveau nevoie la Seghedin, și de unde, în
13 februarie 1915, își ruga sora să-i trimită 50
de coroane pentru a-și cumpăra niște cărţi
necesare învăţării pilotajului. „
...Suntem20 de
inşi care învăţăm zburatul şi aproape toţi şi-au
căpătat banii de la părinţi şi au comandat
cărţile... A fost vorbamai înainte ca până acum
să primim şi o plată de 40 coroane pe lună, dar
nu am căpătat nimic până acum şi după cum
se vede nici nu vom căpăta...
”
.
PILOT ÎN REZERVA AVIAŢIEI AUSTRIECE
După data ștampilei de pe o carte poștală,
se părea că ultimele zile ale anului 1915 îl va
găsi tot la Aspern ca făcând parte din rezerva
aviaţiei austriece. Ori, în conformitate cu o altă
carte poștală, în 3 ianuarie 1916 el se a a la
Fischamend, unde așteptau să le dea în primire
avioanele, tot din aceasta a ăm că traversase
o perioadă de timp friguros și cu zăpadă, deși
erau instalaţi în barăci destul de căldurose,
montate pe aerodromul de acolo. În scrisoarea
ce poartă data de 2 martie și expediată tot
din Seghedin, își informează sora
că „
înainte de a pleca mai stau aci
2-3 luni. La zborurile de aci, unde
nu ne ajung gloanţe l e
duşmane, rar se întâmplă
să-şi frângă cineva gâtul şi
doar nu trebuie numai
decât să fiu eu acela
căruia să i se întâmple
acest lucru. Altfel nu-mi
merge rău, lucru avem
foarte puţin, la 2-3 zile
o dată şcoală din cărţi
şi când e timp frumos
cu maşinile de zburat.
Asta merge însă de
asemenea încet, căcimai
în fiecare zi e vânt şi pe
vânt nu zburăm făr mai
târziu, după ce am învăţat
bineazbura. Cine ştie lace sunt
bune şi vânturile acestea! Cu cât
sunt mai multe vânturi înainte de
a avea învăţătura deplină, cu atâtmai
târziumergempe câmpul de luptă şi cu atât
mai puţine gloanţe vor fi trimise asupra
noastră...
”
.
Că avea probleme în pregătirea de zbor,
ne con rmă cu cele scrise la 1 aprilie 1915,
când recunoaște că în acele zile „
am izbit și eu
de pământ omașină de zburat, făcând statului
o pagubă de câteva sute de coroane... și mulţu-
mesc providenţei că am scăpat teafăr...
”
.
Începând cu scrisorile expediate în luna
aprilie se constată o amărăciune din cauza
lipsei de militari care să meargă să lupte,
observând că bărbaţii pe care urmează să-i
ducă pe front sunt ultimele rezerve, de ase-
menea este tare îngrijorat de faptul că de la
12 aprilie 1915 nu mai primeau mâncare
corespunzătoare și nici banii pe care îi primise
mai înainte, iar despre pâine scria că era „
făcută
din 3 părţi făină de cucuruz şi numai o parte de
grâu.Merge din ce în cemai rău, se vede că începe
să se sărăcească statul
”
.
Dar, la mai puţin de
două luni, într-o altă scrisoare expediată tot
din Seghedin își liniștește sora și neamurile
scriindu-le „
...Până acum m-a ferit Dumnezeu
de primejdii şi acum zbor cu atâta siguranţă şi
sunt stăpânpemaşină, nu cred sămi se întâmple
uşor vreo nenorocire, cel puţin nu din vinamea.
După ce ne vor duce în război, se schimbă treaba,
acolo ne mai salută uneori şi cu gloanţe...
”
.
În 26 iulie a suferit un accident, din cauza
opririi motorului la 300 m înălţime, despre
care scria: „
...am căzut cu maşina atât de rău,
că s-a sfărâmat aproape toată. Mie mi-a curs
puţin sânge din nas şi m-am lovit uşor şi la piept,
dar Dumnezeu m-a ferit de mai rău...
”, ind
trecut la cancelarie o perioadă.
PILOT PE FRONT ÎMPOTRIVA TRUPELOR
RUSEȘTI
Curând după aceste întâmplări, împreună
cu încă 28 soldaţi austrieci, a ajuns la
Fischamend, lângă Hamburg, unde s-a simţit
bine, mai ales că aveau alte condiţii. Acolo, a
fost primul dintre cei cu care venise de la
Seghedin care a susţinut examenul pentru
obţinerea brevetului de pilot, după care, în
30 decembrie 1915, a primit brevetul de pilot
militar și a revenit în preajma Vienei, urmând
ca în curând să plece pe frontul din Galiţia.
Din documentele primite de la Arhivele
de Stat ale Austriei, am putut urmări activi-
tatea de război a lui Ioan Sava dusă împotriva
trupelor rusești. Prima misiune de război a
avut loc în 14 august 1916, când a decolat de
pe un teren situat undeva lângă localitatea
Krasne. Cum din acele documente, a ate în
biblioteca personală, rezultă că a zburat cu
observator la bord, înseamnă că a fost folosit
ca pilot de recunoaștere, executând misiuni
de reglare a tragerilor artileriei proprii în liniile
inamice și supravegherea sectoarelor de front
încredinţate. A continuat să zboare în acea
regiune din Galiţia până la 24 ianuarie 1917.
Atunci, în timp ce executa o misiune de
recunoaștere, a fost doborât de artileria
inamică nu departe de localitatea Brody.
Avionul a fost distrus, iar el și observatorul
Herman Klecker au fost luaţi prizonieri. Până
atunci Ioan Sava reușise să adune 27 de
zboruri cu misiuni de război și purtase două
lupte aeriene.
CER SENIN
Nr. 1(148)
2017
w w w . r o a f . r o
48
|
INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE
ISTORIE
Monumentul funerar al
locotenentului aviator Ioan Sava