Basic HTML Version
În toamna anului 1916, după retragerea
armatei noastre în Moldova, guvernul
României, cunoscând faptul că numărul
prizonierilor români în Rusia a crescut şi având
în vedere starea de spirit a acestora, a tratat
cuguvernul rus, care a aprobat iniţial recrutarea
unui număr de 5000 de voluntari, camai târziu
să se ajungă la 30 000. Pentru aceasta s-a
constituit unmare lagăr la Darniţa, lângă Kiev,
unde numai „din noiembrie 1916 până la
începutul anului 1917 au sosit 230 de o ţeri și
1200 gradaţi români pentru a se înrola în cadrul
Corpului de voluntari care urma să lupte alături
de trupele aliate împotriva Austro-Ungariei”.
Acolo, la 5martie 1917, toţi acești prizonieri au
semnat un document de patriotică adeziune
la lupta pentru unire a Transilvaniei cu România
în care, printre altele, se spunea:
„
...Noi, o ţerii, gradaţii şi soldaţii români de
neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să
luptăm în armata română pentru dezrobirea
ţinuturilor româneşti de sub dominaţia Austro-
Ungariei şi pentru alipirea la România
”
.
A ZBURAT CA VLAICU LA ASPERN
Odată cu venirea la Iași a primelor două
batalioane de voluntari transilvăneni, în
perioada mai-iunie 1917 a sosit și
Ioan Sava
,
un fost pilot aviator în armata „chesaro- cră-
iască”. Român falnic, născut la 7 februarie 1889
într-o familie de agricultori din comuna
Ghijoasa de Jos, aşezată undeva pe lângă
Mediaş.
Încercase să-şi facă un rost muncind la
Caspar, un renumit negustor de vinuri din
Mediaş. Reuşise, în afara celor moștenite, să-și
cumpere o „moșie”, adică puţin pământ arabil
şi obucăţicăde vie, dar în1914 a fost încorporat,
lăsând singurei surori mica avere, cărţile,
aparatele de fotogra at, bicicleta şi poate
lucrul cel mai de preţ, un tablou foto cu
aeroplanaul lui Vlaicu la Blaj.
Așa cumscria în prima scrisoare cătreMaria
Herciu, sora sa, expediată de Ioan Sava la 22
octombrie 1914, după ce l-aupurtat pe drumuri
aproape o săptămână, „
... am fost trimis
împreună cu alţi vreo 30 de inşi pe câmpul de
zbor de la Aspern, tot în jurul Vienei, unde vom
rămâne câteva săptămâni şi numai după ce vom
primit şi aici învăţătura de lipsă, vom duşi la
bătae...
”. Însă la sfârșitul lunii noiembrie se
găsea tot la Aspern, de unde se plângea că
după o toamnă frumoasă „
... aveau zăpadă şi
frig în putere atât noaptea cât şi ziua. ... Un
pieptar săam, ar bunaci, subhainelemilităreşti,
dar dacă nu-i nu am ce face. ... Noroc că atunci
când mi-ai trimis banii mi-am mai cumpărat
câte o haină caldă de iarnă. Căci de aci nu am
căpătat ... Mâncareade aci încăa fost bunăpână
acum o vreme, acum însă se vede că şi aici e
sărăcie, căci ce căpătăme puţină, acume şi rea.
După Aurel Vlaicu, următorul român
care a zburat la Aspern a fost locotenentul
aviator Ioan Sava.
Izbucnirea Primului Război Mondial,
prin forţa împrejurărilor, a făcut ca românii
din Transilvania și Banat să e încorporaţi
în armata operativă austro-ungară și duși
pe diverse fronturi, cât mai departe de
ţinuturile natale. Aceștia, în număr de
aproape 500 000, au dus dorul ogoarelor
rămase nelucrate, manifestându-și demai
multe ori nemulţumirile, care „s-au ampli-
cat după intrarea României în război”,
fapte ce au declanșat o seamă de represalii
din par tea autor i tăţ i lor mi l i tare
respective.
Povestea unui aviator transilvănean
în Primul Război Mondial
Profesor Vasile TUDOR
ISTORIE
|
47
CER SENIN
Nr. 1 (148)
2017
w w w . r o a f . r o
INTEGRITY – COMMITMENT – TENACITY
Locotenentul aviator Ioan Sava
în faţa unui avion Sopwith 1918