Basic HTML Version
reverenţă, motorul crescut, rulăm
sprepistă. Ultimelesecundepentru
veri care și apoi axare. Urmenegre
trădau aterizările de dinaintea
noastră și Adi așază avionul nostru
în axul acela perfect.
Motorul crește în procentaj,
privescsus îndreaptavariometrului,
sub liniadecontacte ridicate, lângă
care scrie „Cabina 1”, văd urcând
spre 85-90 apoi 100%. O clipă de
liniște aparentă, apoi forţajul își
spune cuvântul. Preţ de 2 secunde
rămân în urmă și un sentiment
puternic, anarhic, rulează odată cu
mine. Mă recompun însă, rapid.
Acceleraţia devine grozavă-n cel
mai frumos sens al cuvântului,
senzaţiadevineextremdeplăcută,
manșa trasă și câștigăm viteză
foarte rapid. La hangar, botul sus,
simt manșa slăbită puţin și ne
desprindem.
…NU MAI APUC! PRIN
GEAMUL FRONTAL,
PĂMÂNTUL COBOARĂ BRUSC
TRĂGÂND CERUL DUPĂ EL ȘI
DISPĂRÂND SUB PLANURI…
Palier lung, acceleram teribil,
trei lumini roșiimarchează siguran-
ţarea trenului de aterizare, alţi
vânători rămân în dreapta, gri
frumosalcătuit sere ectăpeaceștia
și vreau să zic ceva. Nu mai apuc!
Prin geamul frontal, pământul
coboară brusc trăgând cerul după
el și dispărând sub planuri.
Condensăm, dubla searcuiește
în aerul ăla cenușiu, fără mofturi și
simt cum mă ia frumos cu ea pe
traiectoria aia plină de graţie.
Făceam corp comun, privirea fuge
spredreapta laaccelerometru, doar
2.5 unităţi, iar viteza undeva pe la
450, ne stabilizămînurcare, privesc
pesteumeri și apoi caut variometrul
exact cândo jumătatede tonou îmi
plimbănori spremarginea cupolei,
iar manșa vine mult spre mine.
Dubla se răsucea pe spate, spre
redresare, iar odată laorizontală cu
altă jumătate de tonou, trecempe
faţă. Câștigasemundeva spre3000
de picioare în povestea asta de
început, aproape între două
respiraţii.
… TRECEM RAPID PESTE
SATE ÎNGHESUITE ORI
RĂSFIRATE PE VĂI, CAUT
SĂ PRICEP LUCRURI…
Caut să văd cât mai multe în
cabină și afară, să corelez viteze cu
mișcarea faţă de sol pe cât posibil,
să adun în mintea mea cât mai
multă informaţie. Trecem rapid
peste sate înghesuite ori răs rate
pe văi, caut să pricep lucruri. E clar,
avionul solicită ore de zbor. Prind
câtevadetalii dinmers, e foartebun
respondent la plaja de viteze 450-
700 km/h. Docil, nu sare brusc de
pe direcţie ori transversal, foarte
ascultător în comenzi. Procentajul
la 85%, repriza mi s-a părut bună
iar acceleraţia, respectabilă.
Ajungemrapidpeste22.000de
picioare, ieșimdinplafonul al treilea
privind deasupra noastră altul.
Cerul, lăptos și încărcat de ume-
zeală, lăsa privirii cirușii din înalt.
Erau unii la 11.000 de metri și nu
ajunseseră la ei, renunţăm și noi.
Spargem în jos, creste brune se
succed rapid, văile rămân sub pla-
nuri, privesc sub noi, înclinăm res-
pectuos pe dreapta peste așezări
care nu înţeleg ce se-ntâmplă
deasupra lor, polizăm câţiva nori
alburii, iar pe alţii îi străbatem
efectiv fărămenajamente. Sederula
sub noi o altă viaţă, a certitudinilor
terestre, rămâneau în urmă fapte
concrete, iar noi treceampeste tot
și toate împinși de tunet.
…ZBURĂM LA ORIZONTALĂ,
VÂRFURILE DIN FAŢA
NOASTRĂ SE ALBESC UȘOR…
Zburăm la orizontală, vârfurile
din faţa noastră se albesc ușor,
motorul redus puţin, coborâm în
viraj pe dreapta, peste munţi, iar
„9516” ripostează. Scutură câteva
secunde, neștiind ce urmează.
Rapid, viraj pe stânga și motor, ne
lansăm împreună spre platoul de
laora10, golaș, albit deomăt și plin
de clădiri. Trecem la verticală cu
aproape 650 km pe oră, salutăm
oamenii care păzesc zborul nostru
și privesc locul acela retras, plin însă,
de viaţă importantă nouă.
Privesc în spate și spredreapta,
văd două orizonturi spre vest, iar
întreele, odungă incertăde lumină
gălbuie își face loc, înghesuită între
plapuma cenușiea cerului acoperit
și solul brăzdat de vălătucii răzleţi
și rari ai urmelor de nori. Lăsăm
trecutului coloritul acela și alergăm
spre sud-est, coborând continuu,
grăbiţi, kilometrii sunt secunde,
virămînclinaţimult. Propteamaripa
dreaptă pe orice găseam sub noi,
în goana aia nebună, clădiri,
oameni, păduri, toate acestea trec
cuvitezăpe sub traiectorianoastră,
virajul se strânge, pantalonii de
suprasarcină își fac treaba, simt
presiuneapepicioare, 4,5unităţi la
accelerometru, dar susţinute
secundebune, gust dinplin senza-
ţia, simt avionul în ecaremoment,
aruncoprivire înurmă, condensăm
puternic, abur peste aripile mult
duse înspre spate și care tăiau
umezeala aia dedeasupra pămân-
tului. Sărim o coamă de deal,
vedeam ecare lucru prelins peste
plexiglasul avionului nostru, totul
urmaocurbă interesantăpedrumul
către cabinamea, veninddinbotul
dublei noastre. O secundă la ori-
zontală, simt manșa cum se duce
spre stânga, înclinăm mult și
redresăm imediat, tocmai când
pietre gri vin năvală în zborul
nostru. Deasupra, o linie lungă de
rocă arhaică, aleargă spre spate,
impresionând. Altele vin apoi,
unduind umbre peste cele două
cupole, lăsămmomentul rectiliniu
deoparte, intrăm în lumea aia de
stânci sterpe cu 750 de kmpe oră,
ducândpeplanuri trei viraje scurte,
simţind dubla încordată de ecare
dată, ieșind la plafon apoi, găsind
opatămareși albă înainteanoastră,
nor uitat.
...VOIAM DOAR SĂ SIMT
AVIONUL, SĂ ȘTIE CĂ POATE
CONTA PE MINE AȘA CUM
ȘI EU CONTEZ PE EL...
Numai conta, pentrucă, tras în
virajul ălamult cabrat, Adi a înclinat
la cuţit și așa am intrat toţi trei,
„9516” și cunoi, înpataaia, cupuţin
peste 700 de km pe oră, aproape
pe spate și lipsiţi de povara
suplimentarului.
Preţ de câteva secunde, poziţi-
onaţi ciudat, cu intradosul, deși zic
subnoi, acum, a at spaţial deasupra
noastră, mă lăsasem pe deplin în
chingi. Voiamdoar să simt avionul,
să știe că poate conta pe mine așa
cum și eu contez pe el. Era o reci-
procitate obligatorie, vedeam,
simţeam avionul ăsta ca nicicând.
Lăsamsă treacă spre el, în el, tot ce
gândisem și clădisem decenii la
rând, plăteam cu mine fiecare
atingere a tot ce însemna zbor și
asta, doar pentrucă, acolo, eraTOT.
Mă consumasem deplin,
ardeam însumând tot ce-mi imagi-
nasem vreodată legat de acest
avion și aș putea să jur că a simţit
asta. Trăisem cu senzaţia ca dubla,
întoarsăușor cu faţaspremine, trăia
clipele cu aceeași intensitate, o
pasiune pe care o descoperi doar
împreună, printreplafoaneneclare
și un cer bănuit, dincolo de ele.
...ERAM 5 VÂNĂTORI,
GONIND FRENETIC PESTE
TOT CE SE GĂSEA SUB NOI...
Stabilizăm și aud în căști
rapoarte de poziţie. Cresc volumul
la COM1, recunoșteamvocile celor
care veneau din urmă. Caut cu
privirea jur-împrejur, nimic! Întreb
unde sunt, la 4 mile în urmă, pri-
mesc răspunsul. Secunde trec rapid
și, în stânga, boturi tăiate, conuri
care lucrau pentru aerul acela atât
de necesar arderii ne însoţeau în
vijelia noastră comună. Apoi, alţi
vânători, nuanţe de gri, linii uide
CER SENIN
Nr. 1(148)
2017
w w w . r o a f . r o
36
|
INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE
REPORTAJ