Brigada 76 CSR

       Brigada 76 Cercetare, Supraveghere și Recunoaștere „DACIA” este o structură subordonată Statului Major al Forțelor Aeriene, destinată pentru cercetarea prin și de radiolocație a spațiului aerian, executarea acțiunilor de război electronic, supravegherii aeriene și electronice în zone de interes.
       Brigada 76 Cercetare, Supraveghere și Recunoaștere a fost înființată la data de 01.09.2015, în conformitate cu Planul cadru de continuitate a procesului de restructurare și modernizare a Armatei României în anul 2015, prin transformarea Centrului 1 Supraveghere Aeriană, a Centrului 2 Supraveghere Aeriană și a Batalionului 147 Război Electronic.
       Denumirea onorifică de „DACIA” semnifică faptul că Brigada 76 Cercetare, Supraveghere și Recunoaștere are unități și subunități dispuse pe întreg teritoriul național, iar aria de responsabilitate excedează granițele României, fiind continuatoarea tradițiilor militare ale secțiunii aerostație din subordinea Batalionului 1 Geniu, înființată la data de 1 noiembrie 1906, în baza Decretului regal nr. 3559 din 29 octombrie 1906, fiind prima structură din Armata Română destinată cercetării și supravegherii spațiului terestru și aerian și informării autorităților asupra pericolului de atac.
       Iminența intrării României în prima conflagrație mondială generează o serie de organizări structurale în urma cărora apărarea împotriva aeronavelor capătă o importanță deosebită. În acest context, la 15.08.1916, în cadrul Serviciului de Apărare Contra Aeronavelor din Comandamentul Cetății București, se constituie prima structură din Armata Română destinată exclusiv cercetării și supravegherii spațiului aerian și informării autorităților asupra pericolului de a fi atacați din aer.
       Dezvoltarea vertiginoasă a mijloacelor de atac aerian a pus serios problema eficientizării efortului de apărare aeriană a teritoriului și trupelor, astfel că, la 01.03.1933, se înființează Serviciul General de Pândă și Alarmă. Totodată, a fost aprobat „Regulamentul Apărării Pasive contra Atacurilor Aeriene”, regulament care statua rolul, locul și misiunile pândei aeriene.
       La intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941, supravegherea spațiului aerian era asigurată de către Serviciul General de Pândă Aeriană, care a cooperat pe toată durata participării Armatei Române la război cu serviciul de pândă aeriană și alarmare din compunerea armatelor de arme întrunite, de pe front.
       La data de 19 iunie 1944, în baza ordinului 1622 al Statului Major al Aerului, Serviciul General de Pândă Aeriană se transformă în Serviciul General de Informații Aeriene.
       La 15 aprilie 1949, în subordinea directă a Ministerului Apărării Naționale a fost înființat Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, care a luat în subordine directă Serviciul de Pândă și Informare Aeriană, de la data de 28 aprilie 1949, și Regimentul Pândă Aeriană, de la data de 1 mai 1949.
       La 1 august 1949, se înființează, în subordinea Serviciului de Pândă și Informare Aeriană, prima companie de radiolocație. Compania a avut atât misiuni operative cât și de formare, ea constituind embrionul radiolocației românești, aici s-au format mare parte din cadrele ce aveau să constituie sistemul de supraveghere aeriană prin detecție electromagnetică.
       În anul 1950, s-au creat condițiile necesare pentru transformarea Serviciului de Pândă Aeriană în Serviciul de Observare, Informare, Legături Aeriene – O.I.L.A.
       Un moment important în procesul evolutiv al radiolocației l-a constituit perioada aprilie-mai 1952, când, în cadrul batalioanelor independente radio O.I.L.A., pe direcția generală sud au fost înființate și au intrat în operativitate primele 3 companii și 3 posturi radiotehnice, printre care și compania de la Vânju Mare și postul Pitești-Vest. Acestea erau înzestrate cu stații de radiolocație de producție sovietică de tipul P-20 și P-3A.
       Ca urmare a mutațiilor produse în plan organizatoric și a dotării cu tehnică de radiolocație, în vara anului 1955, sistemul O.I.L.A. a fost abandonat, desființându-se cele 21 de companii cu un total de 492 posturi de observare vizuală și înființându-se, în baza Ordinului Ministerului Forțelor Armate, nr. C.L.0074 din 25 iulie 1955, Trupele Radiotehnice.
       Prin ordinul Marelui Stat Major C.L./002678, la 01.07.1957, se înființă Compania 963 Radio, companie care avea drept misiune cercetarea și bruiajul radarelor de la bordul aeronavelor și a legăturilor radio de conducere a aviației. În anul 1977 subunitatea se transformă în Batalionul 147 Luptă Radioelectronică, element de bază al sistemului de cercetare și bruiaj.
       Pentru îmbunătățirea lucrului operativ în cadrul trupelor radiotehnice din apărarea aeriană a teritoriului, ministrul forțelor armate a hotărât ca, în cadrul fiecărei divizii de apărare antiaeriană a teritoriului, să existe brigăzi radiotehnice.
       Astfel, au luat ființă Brigada 46 Radiotehnică, cu comandamentul la Ploiești și subunități dispuse în jumătatea de Est a țării, în data de 01.08.1965 și Brigada 41 Radiotehnică, cu comandamentul la Timișoara și subunități dispuse în jumătatea de Vest a țării, în data de 01.10.1966.
       Începând cu anul 1973, au fost importate elemente ale sistemului VOZDUH-1, sisteme de automatizare a conducerii trupelor radiotehnice, destinate Brigăzii 46 Radiotehnice.
       La 1 August 1973, ia ființă Brigada 1 Rachete Antiaeriene cu punctul de comandă la Chitila, reclamând constituirea unei entități radiotehnice aptă să asigure acțiunile de luptă ale noii mari unități de rachete și să completeze simultan datele cercetării și supravegherii spațiului aerian. În acest context, a fost înființat Batalionul 21 Radiotehnic Automatizat-Chitila (Chiajna), primul batalion radiotehnic automatizat din țară. Batalionul nou înființat a fost dotat cu tehnică modernă de radiolocație și automatizare a conducerii trupelor, rod al ultimelor descoperiri științifice în domeniu, fiind destinat pentru culegerea, transmiterea și conducerea automată a datelor despre situația aeriană.
       La 1 iunie 1995, cele două brigăzi radiotehnice își redimensionează comandamentele și structura de forțe, înființând 10 centre de radiolocație, care aveau în subordine un număr variabil de batalioane și companii de radiolocație.
       Anul 1997 marchează intrarea în înzestrare a primului radar digital, 3D, cu distanță lungă de acțiune de tipul FPS-117, iar din anul 1998 au intrat în înzestrare încă 4 astfel de sisteme. Începând cu anul 2000, aceste radare execută Serviciul de Luptă Permanent, iar din anul 2004, Serviciul de Luptă Permanent Poliția Aeriană sub comanda NATO.
       În anul 1998, prin ordinul ministrului apărării naționale, s-au desființat Brigăzile 41 și 46 Radiotehnice, iar centrele de radiolocație au intrat în subordinea directă a Corpurilor 1 și 2 Aviație și Apărare Antiaeriană.
       La 01.08.2001, nouă centre de radiolocație se transformă în batalioane și companii de radiolocație și intră în subordinea marilor unități de aviație și rachete sol-aer.
       La 01.03.2004, batalioanele și companiile de radiolocație ies din subordinea bazelor aeriene și a Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer, se restructurează și intră în subordinea Comandamentului Operațional Aerian Principal.
       Începând cu 01.06.2008, se produc următoarele modificări: Batalionul 4 Radiolocație Chitila și Batalionul 3 Radiolocație Fetești se transformă în Batalionul 1 Supraveghere Aeriană Balotești, având în subordine 13 subunități subordonate, iar Batalionul 1 Radiolocație Turda ia în subordine subunitățile Batalionului 2 Radiolocație Bacău, transformându-se în Batalionul 2 Supraveghere Aeriană Câmpia Turzii, având în subordine un număr de 14 subunități subordonate.
       În anul 2010, luna iulie, în baza programului Gap Filler, primul radar 3D, de descoperire la joasă altitudine, TPS-79R, sosește în țară și intră în teste operaționale. Până în anul 2012 vor fi recepționate, operaționalizate și introduse în serviciul de luptă 19 sisteme radar de acest tip.
       La data de 01.11.2010 cele două batalioane de supraveghere aeriană s-au reorganizat și s-au transformat în centre de supraveghere aeriană.
       Astfel, Batalionul 1 Supraveghere Aeriană se transformă în Centrul 1 Supraveghere Aeriană și are în subordine 15 subunități de radiolocație, iar Batalionul 2 Supraveghere Aeriană se transformă în Centrul 2 Supraveghere Aeriană și are în subordine 14 subunități de radiolocație.
       La data de 01.09.2015, este înființată Brigada 76 Cercetare, Supraveghere și Recunoaștere prin desființarea Centrului 1 Supraveghere Aeriană, a Centrului 2 Supraveghere Aeriană și transformarea Batalionului 147 Război Electronic.
       Prin această înființare sunt concretizate eforturile structurilor care operează în mediul electromagnetic de a funcționa sub o conducere unitară, în măsură să îmbunătățească activitățile de cercetare de și prin radiolocație a spațiului aerian, să asigure avertizarea timpurie și să furnizeze informațiile necesare conducerii și executării acțiunilor de apărare aeriană a României, devenind un element important al sistemului de Informații, Supraveghere și Recunoaștere (ISR) al Armatei României.
       Începând cu anul 2017, au fost recepționate și operaționalizate primele 5 sisteme radar 3D, cu distanță mare de acțiune și mobilitate ridicată, TPS-77. Aceste radare sunt vârf de gamă în domeniul supravegherii aeriene la nivel mondial. Toate cele 5 sisteme execută Serviciul de Luptă Permanent Supraveghere și Recunoaștere, prin acțiunile desfășurate 24/7, asigură informațiile necesare conducerii operaționale a acțiunilor aeriene, managementul armamentului și tehnicii de luptă, integrarea triadei senzori – elemente de decizie – elemente de acțiune, permițând îmbunătățirea și automatizarea proceselor de comandă-control, capabilități care asigură superioritatea informațională, decizională și operațională, precum și adaptarea tehnicilor, tacticilor și procedurilor de ducere a acțiunilor în spațiul aerian și electromagnetic.