Basic HTML Version
SIMBOLUL
Așa l-am descoperit eu, mic
ind, în fotogra i, lme sau cărţi.
Mai ales, cărţi. Se strecurase în
mine, găsise cuibarul adecvat și
dezvolta acolo privirea interioară
necesară păstrării lui. L-amvăzut și
admirat demulte ori, decolând pe
varii aerodromuri și sub înma-
triculări diferite, recunoscându-l
imediat pe cel din mine.
Apoi am început să scriu
despre el și despre cei care-l
zboară. Timid, cu teama de ridicol,
prezenţă enervantă în dreptul
cuvintelor mele. Apoi, litere negre
dintr-o carte obligatorie mi-au
spus să nu-mi e frică de ridicol...
iar eu, am ascultat!
Continuam să scriu despre
oameni-avion, despre ceea ce
însemnau ei pentru gândurile
mele, raţiunea (uneori absurdă) a
unui rost al tău, pe care însă, îl
trăiesc alţii. Le dădusemgirul meu
fără ca ei să știe. Așa credeam
atunci ! Ulter ior, cu f iecare
s t r ânge r e de mână , mă
descopeream în ei, regăsire
ritmică a mea în locul lor.
Descopeream constant că îmi era
un dor cumplit de ceva ce nu
făcusem vreodată! Îi vedeam
urcând în avioane, cupola
închizându-se, plecau împreună,
omul și avionul, cumva, eu și
MiG-ul meu, lăsat în grija lor.
...AM AVUT ȘANSA UNUI
ZBOR CU EL...
Apoi, amavut șansa unui zbor
cu el. Să-i înţeleg cumva, să cunosc
în puţinul timp petrecut împreună
cu adevărat, felul lui de avion de
luptă. Amrealizat că zborul începe
cumult înaintea decolării, pregă-
tire minuţioasă a unei echipe
inter-arme, întreg arsenal uman
cu același scop nobil. Speram
astfel să pot cuprinde amplu
esenţa unei misiuni, ca atunci
când scriu despre el, să pot
descrie, cel puţin parţial, percepţia
din cabină. Documente nalizate,
scurtă introducere în ce urma să
se întâmple, apoi aclimatizarea cu
cabina doi. Dubla liberă pentru
instrucţie la sol „172”, cupola
deschisă, repetam sub suprave-
ghere lucruri pe care trebuia să le
fac înaintea decolării, dar și pro-
ceduri în caz de nevoie. Contacte,
radio, oxigen, ermetizare-siguran-
ţare, erau ale mele și trebuia să le
înţeleg pe deplin înainte de orice.
Cabina destul demică, înghesuită
chiar, îţi aduce aproape o întreagă
viaţămetalică, descopăr locul lor,
aranjarea pe panouri, iar bordul,
încă inert, spunea destule în
tăcerea liniei de avioane.
Apoi echiparea, costumul de
suprasarc ină , ges tur i noi ,
Marian „Marigonu” COSTE
CER SENIN
Nr. 3(146)
2016
w w w . r o a f . r o
34
|
INTEGRITATE – DEVOTAMENT – TENACITATE