Statul Major al Forţelor Aeriene este structura militară de concepţie, comandă şi execuţie, care asigură conducerea Forţelor Aeriene pe timp de pace, în situaţii de criză şi de război, pentru realizarea, menţinerea şi ridicarea gradului de operaţionalizare a structurilor militare subordonate la nevoie, în vederea trecerii lor sub autoritatea comandamentelor care au responsabilitatea planificării şi conducerii acţiunilor militare.

Misiunea principală a Statului Major al Forţelor Aeriene este generarea, mobilizarea, structurarea, echiparea, operaţionalizarea şi regenerarea forţelor componentei aeriene a sistemului naţional de apărare, realizarea suportului logistic necesar desfăşurării acţiunilor militare de către acestea, iar la ordin, asumarea conducerii componentei aeriene a operaţiei întrunite şi a acţiunilor aeriene independente, prin Comandamentul Operaţional Aerian Principal.


Reperele istorice ale evoluţiei structurii sunt următoarele:
- 1915 - ia fiinţă Corpul de Aviaţie Român, moment în care aviaţia devine armă de sine stătătoare;
- în perioada 1919 - 1923, în compunerea Ministerului de Război funcţionează Direcţia Superioară a Aeronauticii, ca organ de conducere a aviaţiei;
- 1924 - în compunerea Ministerului Armatei se înfiinţează Inspectoratul General al Aeronauticii.
Începând cu anul 1930, în cadrul acestui inspectorat, funcţionează Comandamentul Apărării Antiaeriene;
- 1932 - Inspectoratul General al Aeronauticii se reorganizează şi îşi schimbă denumirea în Subsecretariatul de Stat al Aerului, care are ca atribuţiuni “conducerea şi administrarea unitară a mijloacelor aeriene naţionale, a mijloacelor de apărare contra aeronavelor şi de protecţie a navigaţiei aeriene, a mijloacelor terestre care ajută la buna funcţionare a întreţinerii materialelor necesare aeronauticii, precum şi supravegherea şi controlul asociaţiilor particulare şi a oricăror manifestări ale aeronauticii particulare”.
În compunerea subsecretariatului funcţionează Comandamentul Forţelor Aeriene şi Comandamentul Apărării Teritoriului.
- 13 noiembrie 1936 - ia fiinţă Ministerul Aerului şi Marinei.
În cadrul acestui minister îşi desfăşoară activitatea Comandamentul Forţelor Aeriene, care are în subordine Comandamentul Apărării Contra Aeronavelor şi Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului;
- 1 aprilie 1950, aviaţia militară a primit denumirea de Forţele Aeriene Militare, iar comandamentul - Comandamentul Forţelor Aeriene Militare (CFAM).
- 12 septembrie 1956 - ia fiinţă Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, prin unirea Comandamentului de Apărare Antiaeriană a Ţării cu Comandamentul Forţelor Aeriene Militare;
- 1 mai 1977 - se înfiinţează Comandamentul Aviaţiei Militare - organ de specialitate al Ministerului Apărării Naţionale care avea responsabilităţi directe în privinţa pregătirii şi instruirii personalului navigant, înzestrării cu tehnică de luptă şi materiale specifice, precum şi întreţinerii şi dezvoltării reţelei de aerodromuri;
- 1993 - în contextul reorganizării armatei, ca necesitate a alinierii la structurile occidentale, prin unirea Comandamentului Aviaţiei Militare cu Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului ia fiinţă Statul Major al Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, structură ce reuneşte într-un corp comun aviaţia, artileria şi rachetele antiaeriene şi radiolocaţia;
- 1 iunie 2000 - începând cu această dată, intră în vigoare dispoziţiunea prin care sunt stabilite structura şi denumirea actuală - Statul Major al Forţelor Aeriene.

Emblema Statului Major al Forţelor Aeriene respectă heraldica impusă de Ministerul Apărării pentru toate instituţiile din subordine: un vultur cruciat aşezat pe un mănunchi de fulgere îndreptate către stânga şi dreapta. Pe partea stângă o ramură de lauri, iar pe dreapta o ramură din frunze de stejar reunite in partea de jos printr-o eşarfă bleu pe care s-a scris: STATUL MAJOR AL FORŢELOR AERIENE. Vulturul ţine pe piept un scut albastru ce include simbolurile armelor ce intră in compunerea Forţelor Aeriene: două aripi unite printr-o elice aşezată vertical pentru aviaţie, o rachetă şi un tun aşezate în cruce pentru rachete şi artilerie antiaeriană, iar la baza compoziţiei simbolul unui radar pentru arma radiolocaţie.