Gleneral de Brigada Ion Bungescu

bungescuÎn pofida greutăţilor materiale cu care se confrunta industria românească, au început să apară şi să fie încurajate de conducerea armatei preocupările pentru crearea sau perfecţionarea tehnicii de luptă. Un exemplu în acest sens îl constituie activitatea desfăşurată de către ofiţerul inventator Ion Bungescu. Acesta a realizat, în 1925, primul aparat central de tragere, deschizând seria unor strălucite invenţii pe această linie, unele în premieră mondială. Acestea aveau să conducă la o rapidă evoluţie a artileriei antiaeriene sub aspectul conducerii şi preciziei focului. Aparatul construit în 1925 avea să fie introdus în serviciu în anul 1926, intrând în dotarea bateriilor de artilerie antiaeriană înzestrate cu tunuri de calibru 76,2 mm cehoslovace.

Seria realizărilor căpitanului Bungescu va continua cu un al doilea model, perfecţionat, care va fi introdus în înzestrarea artileriei antiaeriene în anul 1928. A urmat, în anul 1935, cel de-al treilea model, cunoscut sub denumirea de „aparat central simplificat“, pentru ca, în toamna anului 1938, să apară aparatul central „Maior Bungescu“, sub formă de prototip, omologat în anul 1939.

Acest aparat, în variantele menţionate mai sus, a fost utilizat în artileria antiaeriană din anul 1936 până după al Doilea Război Mondial, când performanţele avioanelor cu reacţie au dus la scoaterea lui din dotare.

Valoarea realizării inventatorului român consta mai ales în aceea că permitea, în anii 1926-1928, executarea în România a tragerilor indirecte, centralizate cu noul aparat, a cărui funcţionare se baza pe metoda geometrică de calcul. Pe timpul tragerilor, toate măsurătorile şi calculele se efectuau de către aparatul central de tragere, care, prin teleindicaţie, transmitea continuu la tunuri elementele de tragere – unghi de înclinare, azimut, distanţă, focos –, ochirea executându-se astfel indirect. Aparatul rezolva problema întâlnirii proiectilului cu ţinta în ipoteza fund


© Copyright Fortele Aeriene Romane
Certmil
Roaf