Sublocotenent Simona Măierean după primul zbor cu MiG-21 LanceR
(9 martie 2009)

"Semn de zbor iscat din pasiune şi ridicat la cer ..."
(11 februarie 2009)

La mijloc de făurar, revărsări interioare şi lupte organice au obligat pe unul din aşii aviaţiei militare şi ai jurnalismului militar să ceară, imperial, aterizarea. Retragerea definitivă la vatra ancestrală.

S-a frânt un zbor, izvorât din inima Bucovinei, la 25 octombrie 1962. Localitatea Nicolae Bălcescu din judeţul Botoşani avea să-i fie leagăn al copilăriei şi mediu fertil de cunoaştere şi moralitate. Educaţia sa se derulează sub semnul paşilor parcurşi de fiul unui ţăran modest dar ferm cu viitorul copilului său, pe care-l îndrumă spre cărările lipsite de colb, însă marcate de necunoscut ale văzduhului. După studiile primare şi generale, comandorul Dumitru Berbunschi răspunde la prima provocare a vieţii şi alege programul cazon al Liceului Militar “Ştefan cel Mare”. Ulterior, îmbrăţişează aviaţia militară urmând cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri Naviganţi de Aviaţie, iar în anul 1986, umerii săi se înnobilează cu cel mai drag grad al ofiţerului: cel de locotenent. Serios, ambiţios şi tenace, comandorul Berbunschi accede treaptă cu treaptă în ierarhia atât de strictă şi de riguroasă a piloţilor de vânătoare: pilot, comandant de patrulă, instructor şef de zbor. Dar nu este suficient. Dorinţa de perfecţionare îl conduce spre Dealul Cotrocenilor, în Panduri, unde urmează şi absolvă cu rezultate meritorii Academia Militară. O maladie neiertătoare îi retează în mod absolut nedrept aripile, după aproximativ 1000 de ore de zbor, dintre care peste 800 pe MiG-21, consemnând astfel prematur la sol pe unul dintre cei mai valoroşi piloţi şi instructori de zbor ai aviaţiei de vânătoare. Dar spiritul său de veşnic luptător, călit vreme de două decenii în costumul de suprasarcină nu se dă bătut în faţa destinului.

În anul 2005 preia conducerea redacţiei CER SENIN, revista Forţelor Aeriene Române, pe care o însufleţeşte cu metafora sa dospită la mii de metri altitudine, în cockpitul supersonicului. Rămâne astfel alături de marea sa dragoste, zborul, prin intermediul slovei bine meşteşugite. Doru Davidovici devine nu doar un idol de pe pista încinsă a Bărăganului, ci şi un exemplu de urmat în viaţă. Contribuie la universul literar al aeronauticii române prin publicarea a două romane: Semne de Cer Senin şi Rădăcini de Zbor. Cariera i-a fost aşadar ritmică, generoasă şi neinhibată.

Şoimul bucovinean, care s-a avântat energic şi curajos spre zările albastre, spre ninse creste carpatine, s-a prăvălit brusc, frângându-şi zborul. Merită însă să medităm acum, cu uimire şi durere la cuvintele lui, spuse odată, la ceas de taină: „Dacă este o certitudine faptul că viaţa unui om contează în măsura în care parte din ea s-a imprimat în viaţa celorlalţi, pentru unii mai mult, pentru alţii mai puţin, atunci este important ca ea, viaţa, să nu se imprime ca suferinţă. Să se regăsească în fiecare câte puţin, suprapusă peste viaţa lui ca o binefăcătoare rază de lumină.”

Simplu ca om, dar sofisticat ca pilot şi scriitor, comandorul Dumitru Berbunschi a coagulat în jurul său energii tinere şi libere de ideile preconcepute ale trecutului nostru apropiat sau îndepărtat. Lacrimile îi inundau sufletul când, uneori, câte-un „vultur carpatin„ săruta pământul, întregind Escadrila din Cer. E greu de spus de ce Escadrila din Cer a avut nevoie atât de repede de comandorul Dumitru Berbunschi. Ştim însă că efemera existenţă a omului Dumitru Berbunschi în această lume a avut asupra tuturor celor care l-au cunoscut, efectul binefecător al unei raze de lumină.

...

Te vom cinsti, iubite camarad, cu respectul şi gratitudinea unor oameni mai săraci la suflet şi mai puţini la număr. Te vom respecta, cu sentimentul că nu vom reuşi să ducem nici zborul şi nici metafora spre perfecţiune, aşa cum visai, în nopţile senine.

Cu durere în suflet şi cu inimile cernite suntem alături de familia greu încercată, pe care o asigurăm de toată compasiunea şi sprijinul nostru.

Amintirea neobositului nostru camarad şi prieten, comandorul Dumitru Berbunschi, va dăinui de-a pururi în inimile noastre.

Adio, domnule comandor!
Dumnezeu să te aibă în paza, în suprema Sa ocrotire în ESCADRILA DIN CERURI!

Maistrul militar şi subofiţerul anului 2008 în Forţele Aeriene
(15 decembrie 2008)

Joi, 11 decembrie a.c., şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul locotenent Constantin Croitoru, i-a premiat pe maistrul militar şi pe subofiţerul anului 2008, în cadrul concursului "Cei mai buni dintre cei buni", în prezenţa reprezentantului Statului Major General, al consilierului ministrului apărării pentru problemele subofiţerilor şi maiştrilor militari, comandanţilor unităţilor subordonate şi consilierilor comandanţilor pentru problemele maiştrilor militari şi subofiţerilor din Forţele Aeriene.

Aflat la a patra ediţie, concursul "Cel mai buni dintre cei buni" îşi propune să evidenţieze şi să recunoască meritele maistrului militar şi subofiţerului care au avut cele mai spectaculoase rezultate în decursul unui an în Forţele Aeriene Române.

În anul 2008, comisia numită de şeful Statului Major al Forţelor Aeriene a avut de ales dintre 14 maiştri militari şi 13 subofiţeri. Misiunea comisiei nu a fost deloc uşoară, având în vedere că fiecare candidat la titlul de "Maistrul militar la anului 2008", respectiv de "Subofiţerul anului 2008" venea cu un portofoliu de activităţi impresionant.

Anul acesta clasamentul a fost următorul:

- la maiştri militari:

Locul III - la egalitate, maistrul militar clasa I Constantin Grozea, de la Baza 90 Transport Aerian şi maistrul militar clasa I Viorel-Florin Huiban de la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene;
Locul II - maistrul militar principal George Vărăşteanu, de la Baza 86 Aeriană;
Locul I şi titlul de "Maistru militar al anului 2008" - maistrul militar clasa a II-a Nicu Mitache, de la Batalionul 1 Supraveghere Aeriană.

Maistrul militar al anului 2008 Nicu Mitache este operator şef la un post radar. A absolvit Şcoala militară de ofiţeri de rachete şi artilerie antiaeriană şi radiolocaţie, arma radiolocaţie, profil maiştri militari în anul 1988 ca şef de promoţie. Anul acesta, alături de colegii săi, a găsit o soluţie tehnică de a pune în funcţiune două radare cu un singur extractor de date, idee considerată revoluţionară de specialiştii în domeniu.

Maistrul militar Nicu Mitache a dedicat premiul colegilor săi, afirmând că titlul reprezintă o "recunoaştere a activităţii care se desfăşoară la postul radar" unde lucrează şi subliniind că întregul colectiv de acolo, format din numai câţiva specialişti, maiştri militari şi subofiţeri, a contribuit la obţinerea lui.

Plutonierul Nelu-Ullise Dobraniş este comandant de grupă la formaţia P.S.I. de la Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene. În perioada iulie 2007-ianuarie 2008 a participat, ca poliţist militar, la Comandamentul Multinaţional ISAF şi este selecţionat pentru a participa la misiunea Forţei Multinaţionale ISAF şi anul viitor. Pentru activitatea sa a fost decorat cu "Emblema de onoare NATO" şi cu Emblema de merit "Acţiuni umanitare" clasa I.

"Am fost surprins. Am aflat acum câteva zile că sunt nominalizat. Era o onoare şi faptul că am fost nominalizat, cu atât mai mult faptul că sunt câştigător. E ceva deosebit, o realizare. Cred că orice subofiţer din Forţele Aeriene şi-ar dori să devină cel mai bun." Cât despre evoluţia ulterioară primirii acestui titlu, plutonierul Dobraniş consideră că "cel care este recompensat este privit altfel şi are un alt parcurs în cariera militară."